Capitolul
în care Pirat este mândru că a găsit hrană pe placul lui Lori – un copac de
corcoduşe.
La început de august, Pirat avea deja 5 luni. Afară era arșiță, în casă la fel era greu de rezistat fără aer condiționat. Pirat prefera să mănânce hrană umedă, din pliculețe sau conserve și nici nu se atingea de granule. Când pornea climatizorul, către amiază, Pirat se apuca să sară exact acolo unde ajungea jetul de aer rece, iar Lori îi reamintea să nu stea chiar sub climatizor, ca să nu răcească. Pirat trecea atunci după draperia care se mișca din cauza curentului de aer și încerca s-o prindă. Când obosea, se retrăgea un pic mai departe, pe covor și adormea.
Din cauza secetei,
iarba de afară era complet arsă de Soare și nu mai era verde, dar avea culoarea
paielor. Lori îi cumpăra o dată la două-trei zile lui Pirat din magazinul zoo
câte un mănunchi de orz verde. Motănașul se arăta bucuros de fiecare dată de
această iarbă verde, o ronțăia un pic, o adulmeca, după care o apuca cu dinții
și o târa prin casă ca pe o pradă. Era una dintre distracțiile sale de ultimă
oră, pentru că afară mai ieșea doar foarte târziu, pe la ora 10 seara, când
vântul mai mișca aerul din loc și-l făcea un pic mai răcoros și respirabil.
Pe parcursul
zilei, Lori lucra cu mici pauze la computer, pentru a trimite știri în redacția
ei, iar Pirat dormea sau dormita mai mult ca de obicei. Era
foarte bine că Lori lucra de acasă în zilele astea toride. Lucra la distanță de
la începutul pandemiei de coronavirus și apoi i se păru mai potrivită pentru ea
această modalitate. Anume datorită faptului că lucra de acasă se gândi că-l
poate lua pe Pirat la ea, pentru că va reuși să aibă grijă de el.
Motănașii mici suferă dacă sunt lăsați singuri în casă ore în șir. Oamenii de
știință susțin, pe baza unor studii, că pisicile își percep proprietarii drept
părinți. Și s-a mai constatat că pisicile pot memoriza şi înţelege cel puțin
vreo 350 de cuvinte din limba în care le vorbește „omul lor”. Pisicile
descifrează intonația vocii omului, dar, concomitent, pricep și sensul multor
cuvinte. Clar lucru, ca oricare om care-și iubește şi respectă motanul, Lori
avea uneori impresia că Pirat este superinteligent și, la vârsta de 5 luni, o
înțelege precum un copil de 3-4 ani.
Motănelul era de
mare ajutor în casă. De vreo 10 ani, în fiecare vară, Lori avea grijă să alunge
din bucătărie viespile-constructor care tot încercau să-și facă un cuib în care
să depună ouă ba sub masă, ba după dulap. Aceste insecte erau uimitoare prin
insistența și tenacitatea lor! Nu erau periculoase la fel ca viespile obișnuite,
pentru că nu înțepau oamenii și animalele. Dar grija lor pentru următoarea
generație le făcea foarte sâcâitoare. Pătrundeau prin geamul deschis, aducând
în lăbuțe mici bulgăraşi de noroi și, în 2-3 ore, își construiau din acest
material un cuib rotund sau conic, în locuri ascunse.
Pentru a fi
descurajate să facă acest lucru,
insectele trebuiau speriate și alungate imediat. În acel an, Lori aerisea bucătăria fără grija că o pot invada
viespile: Pirat sta lungit pe pervazul ferestrei și nicio insectă nu îndrăznea
să treacă pe lângă laba lui pufoasă. Erau nevoite să-și caute loc pentru cuib
în mediul natural - de exemplu, în scorburile copacilor.
- O, a ieșit Pirat cu stăpâna lui la plimbare! Și eu
am ieșit la plimbare cu stăpâna mea! exclamă un băiețel de vreo 3 ani, văzând că
Lori și Pirat ieșiră afară.
- Nu, tu n-ai stăpână, pentru că ești om. Tu ai
ieșit la plimbare cu dădaca ta, îi răspunse Lori, amuzată.
Băiețelul zâmbi, bucuros că-i reuşi s-o amuze pe
Lori.
Pirat avea nevoie
de cel puțin două ore să stea afară, pentru a considera plimbarea încheiată.
Acum nu mai trecea pe teritoriul brutăriei prin spărtura de la zidul
stadionului, dar o făcea urcând într-un copac de corcodușe.
Ce făcea dincolo,
Lori nu reușea să vadă, dar după 15-20 de minute revenea înapoi urcând pe zid
și apoi ajungând din nou în acel pom. Pentru că se afla într-un loc mai umbros,
fructele acelui corcoduș, nişte prune rotunde și mici, de culoare galbenă, erau
coapte şi tocmai bune de cules către sfârşit de august, cu o lună mai târziu
decât în cazul altor pomi. Cât îl aștepta pe Pirat să revină de peste zid, Lori
își mai culegea într-un pachețel din acele fructe.
- Vezi, Lori, ţi-am
găsit mâncare pentru oameni! mieună bucuros Pirat. Să nu mai fii supărată că am
venit aici!
- Bine, Pirat! Nu
voi fi supărată. Îmi plac fructele astea care seamănă cu mingile tale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu