23. Pirat vizitează Grădina Botanică şi pentru întâia oară vede păsări de apă

Motănelul priveşte cum raţele şi lebedele plutesc pe lac, pescuiesc şi este curios să afle detalii despre ele.

Pirat, în dezacord cu numele pe care-l purta, nu văzuse niciodată o apă mare, precum un lac, un iaz sau un râu. Lori se gândi să meargă cu el la Grădina Botanică, unde era un lac pe care uneori pluteau lebede și rațe.

Îi plăcea acolo, pentru că datorită mulțimii de copaci, aerul era mereu mai curat și mai rece decât în cartierele din jur. Arborii formează un „perete de protecție”. Iată de ce este o mare bucurie să locuiești într-un bloc cu mulți copaci în jur, coroana cărora să-ți umbrească geamul.

Îi explică lui Pirat că vor merge undeva unde este frumos, sunt și copaci, și multă apă în care înoată păsări mari. Dar că va trebui să poarte curelușa cu lesă. Pirat ascultă și nu răspunse nimic, semn că are încredere în ea.

Atitudinea lui Pirat față de apă era complexă. Îi plăcea s-o bea direct de la robinet, deși recomandat era să bea doar apă filtrată din bol, să-și treacă labele prin șuvița de apă și să stea pe marginea căzii atunci când Lori făcea baie cu spumă, pentru a o răvăși. Amuzant era că insista să-i scufunde tălpile în apă, când le vedea la suprafață, apăsându-le cu laba. Apoi, mieuna scurt, cerând ca Lori să-și scoată din nou tălpile la suprafață. Probabil, acesta era un fel de pescuit.

Când era cazul să facă el baie, lucrurile erau destul de complicate, pentru că lui Pirat îi displăcea că pierde controlul situației. Mieuna speriat și indignat atât cât dura baia și n-avea deloc răbdare ca Lori să-l țină mai mult timp înfășurat în ștergar, pentru a-i usca blana. O zbughea din baie și se ascundea, preferând să se usuce singur și nevăzut. Iar uscarea și pieptănarea blănii îi luau vreo două ore. Lori se simțea vinovată... Din acest motiv, îl scălda foarte rar, preferând să-i spele doar labele, iar restul corpului să i-l pieptene cu peria, să-l șteargă cu șervețele din bumbac, pentru a nu-i electriza blana, iar dacă era mai murdar că de obicei, îl curăța cu șervețele umezite cu apă.  Pe mutrișoară îl ștergea și cu discuri cosmetice din bumbac - Pirat accepta această procedură, pentru că vedea cum Lori își șterge fața în fiecare zi cu asemenea cerculețe.

Aşadar, încă nu-i plăceau băile lui Pirat. Să țopăie prin apa care abia acoperea cam o jumătate din fundul căzii - da, pentru că oricând dorea se putea retrage din apă.

Era frumos la acel început de septembrie în Grădina Botanică! Și pentru că era o zi de lucru, nu erau foarte mulți oameni. Teritoriul era irigat zilnic - vegetația arăta mult mai bine decât printre blocuri, unde era pârjolită de soare. În plus, erau și multe flori.

Lori se așeză pe o bancă de pe alee și-l scoase pe Pirat din geanta lui specială pentru călătorii. Ţinându-l în brațe, îl lăsa să studieze locul. Îi prinse și lesa de curelușă, ca nu cumva s-o zbughească de lângă ea.

- Pirat, noi vom sta sub salcie, la umbră, lângă lac. Uite, se vede lacul în vale. Tu să nu sari din brațe, să stai liniștit, pentru că-mi este greu cu rucsacul în spate și cu geanta ta pe umăr.

Lori lăsă geanta și rucsacul sub salcie și merse cu Pirat pe malul apei.

- Privește, Piratelo, niște păsări plutesc pe apă! ! Cele albe se numesc lebede, iar cele mai mici şi pestriţe sunt rațe.  

Pirat urmărea cum păsările pluteau lin, apoi își scufundau capul în apă, pentru a-și face rost de mâncare - mai degrabă, era vreo insectă.

Lori merse cu motănelul până la apă și-l îndemnă să atingă apa cu laba. Pirat începu să formeze stropi cu ambele labe, pe rând, apoi adulmecă apa.

Una dintre rațe veni foarte aproape de mal -  poate că dori să-l vadă mai bine pe Pirat. Motănelul, la rândul lui, se culcă pe burtă, luând poziția lui de vânător. Nu croncăni la rață, precum o făcea la păsările din copaci, nici nu se zburli ca în fața câinilor și motanilor. Pur și simplu o urmărea.

- Pirat, rața este o pasăre de apă - zboară, dar și înoată. Unora le place tare mult să stea în copaci - am privit un video. Există o rață care așa și se numește: „rață de copac”. Dar în copacii tăi nu vine, îi are pe ai ei.

- Dar lebedele sunt şi ele de copac? întrebă Pirat. 

- Nu. În schimb, sunt cele mai graţioase păsări de apă. Lebăda se simte în largul ei în trei stihii: pământ – pentru că pot păşi pe el, apă – pentru că pot înota şi aer – pentru că pot să zboare. Şi când zboară, sunt susţinute de cea de-a patra stihie – focul, simbolizat pe cer de Soarele care prin căldura şi lumina lui susţine viaţa. Toţi suntem alcătuiţi din patru stihii – şi oamenii, şi animalele. Dar, spre deosebire de lebede, oamenii şi motanii nu pot zbura, iar în apă se pot afla puţin timp.  

- Dar atunci când urc pe copaci sunt la fel de sus ca păsările. Cred că stihia focului mă susţine şi pe mine, pentru că mă simt foarte bine atunci, medită Pirat.

- Aşa este! Există foc în orice mişcare sau acţiune. Un foc blând care încălzeşte sau un foc care frige – depinde de intenţie, Pirat.

- Un foc care zgârie am simţit eu, când m-am apărat de dulău…

- Asta e - uneori este necesar şi focul acesta! 

La un moment dat, rața își scufundă brusc capul în apă - prinse un pește mic. Dar... ghinion! Peștișorul alunecă înapoi în apă. Lui Pirat îi plăcu nespus momentul, tocmai înaintă un pic pe burtă, împins de instinctul de vânător - și-ar fi dorit să înhațe el peștele.

- Pirat, strămoșii tăi prindeau și pește, dacă navigau pe ape cu vikingii și trăiau în țările nordice. Într-o zi vom merge la pescuit, când crești mai mare. Și cred că, la fel ca rața, vei practica anume pescuitul sportiv - îți vei lipi năsucul de botul peștilor în semn de salut și-i vei lăsa înapoi în apă, să-și vadă de viața lor.

- Peștele se duce în conservă? întrebă Pirat.

- Acesta - nu, pentru că nu corespunde normelor. El are planuri mai bune, îi răspuns