1. Cum apar pisicile în viaţa noastră?

 

Capitolul în care Lori se decide să-l ia pe puiul de motan Pirat la ea acasă, pentru că nu-i mai ieşea din gând după ce-l văzuse.

Legendele spun că o pisică nu apare niciodată întâmplător în viața cuiva.

Lori nu-și dorise niciodată să aibă un motan. Dar după ce-l văzu pe Pirat într-un filmuleț şi află că acesta are nevoie să fie adoptat, gândul îi tot revenea la el.

„Dacă acest motănaș are nevoie de un om care să-l crească, aș vrea să-l iau eu”, s-a gândit ea.

„Voi avea grijă de el cum voi ști mai bine, iar el mă va ajuta să aflu lucruri noi despre pisici. Și se mai spune că începem să ne asemănăm cu cei pe care-i avem în preajmă. Poate învăț în sfârșit să mă întind ca pisoii, pentru a-mi relaxa spatele. Am citit într-o revistă că ne-ar face bine după orele petrecute în fața computerului. Și dacă va trebui să-l duc la plimbare pe Pirat, mă voi plimba și eu mai des”, își găsi argumente Lori.

Îngerul Pisoilor zâmbi mulțumit: încă un motănel își găsi omul potrivit.

Da, motanii, la fel ca toate celelalte specii de animale, au un înger-șef al lor și mulți, mulți alți îngeri pe lângă acesta. Iată de ce legendele au dreptate: un motan n-apare niciodată întâmplător în viața cuiva. În spatele fiecărei asemenea întâlniri există o înțelegere secretă dintre Îngerul pisicilor și Îngerul omului.

Așadar, Lori convenise să-l ia pe Pirat peste două săptămâni, când acesta s-ar fi descurcat fără laptele mamei. Este recomandat ca pisoiaşii să stea până la trei luni lângă mama lor şi astfel să-şi însuşească toate aspectele care-i ajută în viaţă. Însă cei care se grăbesc să-i împartă altora cât mai repede nu mai ţin cont de această recomandare. Pirat avea o lună şi trei săptămâni.