5. „La mulţi ani frumoşi, Pirat!”, la pachet cu prima plimbare în aer liber

 

Capitolul în care Pirat împlineşte două luni şi pentru întâia oară stă în iarba de afară şi atinge frunze de copaci – adică porneşte pe urmele strămoşilor săi „de pădure”.

La o vârstă atât de mică, bineînțeles că ziua de naștere trebuie sărbătorită lună de lună.

- Piratino, suntem de o săptămână împreună și astăzi împlinești două luni. Vino în brațe să te felicit și apoi repede ne ducem să-ți dau o conservă foarte gustoasă!

Pirat se lăsă luat în brațe și mângâiat, în timp ce Lori îi cântă „La mulți ani!”. Îl surprinse un pic momentul, iar pateul din cutiuţă îi plăcu foarte mult!

După ce mâncă pe săturate, urcă pe scaun, apoi pe pervazul ferestrei de la bucătărie să-și curețe boticul și restul feței cu lăbuțele, iar Lori își pregăti o cafea. Ca de obicei, Pirat ceru să miroase ceașca.

- Cafea, Pirat. Este pentru oameni, nu pentru motani. Știi.

Cunoştea el deja acest lucru, dar îi plăcea să adulmece orice „mâncare pentru oameni” pe care o consuma Lori – era, la urma urmei, un alt mod de a-şi arăta afecţiunea.

Lui Pirat îi mai plăcea nespus să privească strada de la geam, să urmărească îndelung păsările care veneau în copaci. Uneori, Lori îl lua în brațe în fața ferestrei deschise și admirau împreună spectacolul vieții. Aflase că copacii se numesc „copaci”, că păsările sunt „păsări” şi se împart în vrăbii, ciori, porumbei, coţofene şi ciocănitori – acestea veneau frecvent în arborii din preajmă să-l privească şi ele pe motănaş. Pirat se juca în casă cu frunzele unui copac de lămâi, îi adulmeca florile, ba chiar Lori l-a învăţat şi să împingă cu lăbuţele fructele de lămâi din el, de dragul unui joc nou.

Nu văzuse însă niciodată copaci adevărați, plante şi flori crescând în natură. Pentru că se acomodase deja destul de bine în casă, era momentul să iasă afară. Că doar era motan de pădure, la urma urmei, cu instincte sănătoase şi vii, nu unul „de seră”! Şi era sfârşit de luna mai, după ploaie – o perioadă de glorie pentru verdele exuberant al copacilor şi al ierbii. Păsările şi insectele o ţineau într-un continuu du-te – vino prin acest ocean al bucuriei. 

- Pirat, mergem afară să ne plimbăm. Să nu te temi. O să te iau în braţe şi te poţi ascunde sub haina mea, dacă te simţi în pericol. 

Pirat era foarte viteaz în casă, dar cum numai Lori l-a luat în braţe şi au ieşit din casă, a cam început să scâncească.

Lori îl ţinea lipit de corpul ei, acoperit cu o parte a gecii şi cu lăbuţele pe antebraţul ei – pisicile se simt mai în siguranţă când au un suport în care, la nevoie, să-şi înfigă ghearele.

Vântul plimbându-se printre frunze, strigătele copiilor pe terenul de joacă, lătratul câinilor care se plimbau nu prea departe împreună cu stăpânii lor - toate astea îi erau necunoscute lui Pirat.

Lori simţi că motănaşul începu să tremure uşor de frică, aşa că se sperie şi ea un pic. Începu să-l mângâie pe creştet şi după urechiuşe şi-i tot repeta că este în siguranţă, până se linişti.

În plus, copiii aflați la joacă l-au observat pe motănaş şi s-au adunat să-l vadă, admirându-l cât de frumos este. Un băiețel a întrebat dacă-l poate mângâia, dar Lori i-a răspuns că „nu se poate, pentru că e pandemie și animalele tot trebuie protejate”. Copilul s-a bosumflat un pic, dar acesta este adevărul: nu se cuvine ca pisicile să fie atinse de persoane străine – toţi oamenii au microbii lor pe mâini, iar pisicile îşi curăţă blana lingându-se şi astfel pot intra în contact cu microorganisme noi, cărora imunitatea lor le-ar face mai greu faţă. În cazul „omului lor”, riscurile pentru pisici sunt mai puţine – avându-l mereu în preajmă, sistemul imunitar li se adaptează treptat la microbiomul acestuia, adică la totalitatea microorganismelor lui. Iată de ce medicii veterinari recomandă ca pisoiaşii să fie vaccinaţi: să nu se îmbolnăvească după ce intră în contact cu omenii sau cu alte animale.

Lori găsi un loc mai retras, mai lipsit de zgomot şi-l aplecă pe Pirat să atingă cu lăbuţele o floare de păpădie. Pirat o lovi uşor cu lăbuţa, să verifice dacă o asemenea „pradă” o poate lua repede din loc sau ba, apoi o adulmecă îndelung. Plantele de păpădie nu sunt toxice pentru motani. Florile de crin – da. După, Lori îl ridică pe micuţ spre creanga unui copac de tei, să-i atingă frunzele. Lui Pirat îi plăcu acest lucru. Îl duse apoi şi spre trunchiul copacului, care se ramifica în trei părţi, să-l încerce cu ghearele. Şi această experienţă se dovedi a fi pe placul lui Pirat.

Pentru prima plimbare, era destul. Puii de motan trebuie adaptaţi treptat şi cu multă grijă la schimbări – aproape orice îi poate stresa şi îşi revin destul de greu.