24. Pirat nu se sperie de un cutremur de pământ inofensiv, dar reacţionează prompt la un pericol adevărat

Capitolul în care Pirat previne o inundație – demonstrează din nou că este un adevărat gardian al casei.

Lori aflase deja că Pirat simte şi chiar anticipează pericolele adevărate şi dacă motănaşul rămânea calm într-o situaţie aparent îngrijorătoare, nici ea nu-şi mai făcea griji. De exemplu, într-o după-amiază avu loc un cutremur de pământ cu o magnitudine de peste 4 grade pe scara Richter. Pirat dormea în acel moment pe canapea. Când blocul începu să se zguduie, Lori alergă spre motănel să-l ia în braţe şi apoi să se adăpostească cu el mai aproape de peretele de rezistenţă al casei şi mai departe de geamuri. Când intră în cameră, văzu că Pirat se trezise, dar nu se grăbea să plece de pe canapea. Nici nu mieuna, nici nu părea speriat. Sta adunat covrig, o privea cu ochi mari pe Lori, iar undele provocate de seism îl aruncau uşor şi ritmic în sus.

- Pirat, acesta este un cutremur de pământ. Dacă vrei, vino să te ţin în braţe, să ne susţinem reciproc!

Evenimentul nu i se păru înfiorător lui Pirat, dar pentru că Lori avu nevoie de susţinere, îi urcă în braţe, culcându-se cu bărbia pe braţul ei. Cutremurul avu o durată de vreo 55 de secunde şi nu urmară apoi niciun fel de replici.

Altă dată, Pirat o avertiză pe Lori despre un pericol adevărat, pe care ea nu l-ar fi detectat la fel de repede precum motanul.

Într-o zi de sâmbătă, Lori se apucă să facă curățenie generală în casă, așa că-l preveni pe Pirat că va conecta aspiratorul. De data aceasta însă, Pirat nu dori să plece în altă cameră și nici să se ascundă după mobilă, cum o făcea de obicei din cauza sunetului supărător emis de aspirator. Sta într-un ungher al camerei și privea în sus, către pod. Lori abia de reuși să dea de câteva ori cu peria pe covor, că Pirat mieună alarmat: în apartamentul de sus se auzi o pocnitură puternică. Lori opri imediat aspiratorul. Iar Pirat o zbughi în bucătărie, mieunând îngrijorat și poate chiar speriat.

La bucătărie, pe lângă țevile prin care vin apa și gazele, de la etajul de sus se prelingeau stropi de apă. Tot mai mulți și mai mulți, până s-au transformat într-o șuviță. Pirat mieuna impacientat și îngrozit: știa doar că nicio ploaie nu poate pătrunde în casă. La repezeală, Lori puse două lighene și o cratiță veche acolo unde cădeau șuvițele. Apoi Pirat alergă înapoi în cameră: și acolo începu să curgă apă de sus.  Peste încă un minut, apa începu să se prelingă pe perete, umezind tapetul, chiar pe lângă priză, şi în camera în care se afla computerul. Lori scoase din priză și aspiratorul, și alte aparate electrice, pentru a preveni un scurtcircuit.

Pirat alerga de la o cameră la alta,  manifestându-şi îngrijorarea și dornic să ajute, iar Lori găsi lighene mai mari și mai mici şi alte vase pentru a le pune peste tot unde era nevoie. Cele de la bucătărie deja trebuiau deșertate, că se umplură, iar apa nu mai contenea să curgă.

- Pirat, nu-ți fie teamă, mă duc repede la vecina de sus să văd ce s-a întâmplat.

Vecina de sus aduna apa de pe podele. Întregul apartament îi fusese inundat.

- Gata, am închis apa, a spus femeia. A crăpat o țeavă de la mașina de spălat. După ce strâng apa de pe podele, voi veni la dumneavoastră, să văd ce pagube sunt.

- Am înțeles, îi răspunse Lori. Bine că ați oprit apa.

- Pirat, gata, degrabă nu va mai curge apă, acuși se va opri. A plesnit o țeavă sus și apa a ajuns și la noi.

Pirat asculta cu atenție ce-i spune Lori, dar continua să monitorizeze şi cum apa ajunge în lighene.

- Gata, fii calm, liniștește-te, îl mângâie Lori pe creștet. M-ai ajutat foarte mult. Dacă nu reacționai tu, n-aș fi auzit cum crapă țeava, nici cum apa a început să curgă la bucătărie, pentru că aș fi lucrat cu aspiratorul. Ești un adevărat erou. Mulțumesc, Pirat! Împreună ne-am descurcat foarte bine!

Pirat se mai relaxă abia când apa încetă să curgă și Lori strânse lighenele și șterse podelele.

- Aspiratorul nu-l mai pun în priză până nu se usucă pereții. Chiar și lumina de pe coridor şi în bucătărie ar fi bine să n-o aprind: uite ce dâre a lăsat apa pe pod! Și tapetele de pe câțiva pereți sunt ude. Apa a ajuns și în dulapul cu cărți...

Lori desfăcu scara pentru a urca pe ea să evacueze cărțile de pe rafturile de sus, iar Pirat, din câteva sărituri, urcă și el în capul scării, să vadă ce se întâmplă în interiorul dulapului.

Lori așeză cărțile care aveau coperțile umede pe canapea, să se usuce și șterse rafturile dulapului.

Pentru că se formă un spațiu liber în dulap, Pirat sări pe un raft, pentru a explora situația și mai bine.

- Pirat, vei avea timp să cercetezi dulapul, pentru că-i las ușile deschise, să se usuce bine locurile umede.

În acel moment, cineva sună la ușă. Era vecina de jos - apa ajunse și în apartamentul ei. Lori îi povesti pe scurt ce se întâmplase. 

După ce alergă atât de mult prin casă pentru a gestiona criza, Pirat era obosit. Așa că se lungi pe pervazul lui preferat de la bucătărie, pentru a urmări ce se întâmplă afară și a se încălzi sub razele Soarelui care cobora spre apus. Iar Lori se așeză pe un scaun şi-l privea cu încântare și multă admirație.

- Ce mare și frumos ai crescut, Pirat! Și cât de intuitiv și inteligent ești! Și foarte responsabil și de acțiune. Un adevărat gardian al casei!

Pirat înțelegea că este lăudat, dar rămânea serios și calm.

- Am impresia că ești și modest! îi spuse Lori și-i făcu vreo două poze cu telefonul mobil - erau unele dintre cele mai reușite poze cu motănașul ei drag.

Vecina de sus veni să întrebe dacă a produs pagube abia a doua zi, pe la prânz. Când Lori dori să deschidă ușa, Pirat se ceru luat în brațe, să participe și el la discuție.

- Pirat a auzit pocnitura și a observat că începe să curgă apa. Datorită lui, am reușit să pun lighene la timp şi să previn pagubele mari. Tapetele de pe doi pereți sunt ude, apa a ajuns în dulapul cu cărți și avem și niște dâre pe pod... Dar nu voi cere să-mi acoperiți pagubele, pentru că nu este nimic grav. Bine că nu s-a produs niciun scurtcircuit și toți suntem sănătoși, spuse Lori.

Vecina zâmbi, senină - clar că era bucuroasă că nu i se cer bani pentru stricăciuni.

Pirat, cu ochii lui ageri, urmărea toată scena cu aerul unui participant la tratative de o importanță deosebită. Îl interesau relațiile dintre oameni şi-i plăcea că poate participa şi el la unele scene.