Capitolul care se încheie pe o notă foarte pozitivă: Pirat şi Baron îşi fac planuri pentru propria lor curte cu copaci, iar Lori este fericită că are „doi motani de mare altitudine”.
Pirat dormea foarte bine noaptea şi nu mai făcea zgomot de când îl avea pe Baron în preajmă. Din cauză că ziua pisoii alergau mult prin casă unul după celălalt sau după mingi, seara târziu erau obosiți. Baron îi cedase fără probleme întâietatea lui Pirat, pentru că văzuse în el un frate mai mare. Iar Pirat nu-l obijduia pe Baron – că doar el îl găsise și îl salvase!
- Lori, eu mi-am găsit un prieten! Nu mai sunt trist
că nu mă pot juca cu Tomi. Și nici că este frig afară și nu pot ieși la
plimbare nu mai sunt trist.
- Pirat, sunt încântată că vă jucați atât de frumos
împreună, dar să știi că eu încerc să aflu cine l-a pierdut pe Baron. Dacă vor
apărea proprietarii lui, va merge acasă. Dacă nu - voi încerca să-i găsesc un
nou stăpân. Mi-aș dori și eu să rămână la noi, dar salariul meu n-a crescut,
iar preţurile tot urcă... Privește, am cumpărat un bilet de loterie, dar am
câștigat doar două sute de lei - pentru vreo 10 plicuri de mâncare cu sos pe placul vostru. În plus, voi ambii sunteți dornici de libertate și mișcare, iar
eu nu voi reuși să vă supraveghez pe ambii în curtea blocului. Și casa noastră
n-a fost deloc gândită pentru doi motani cu două litiere ale lor...
- Ai scris și tu anunț că-l oferi în dar cu tot cu
peria de pieptănat și litieră?
- Deocamdată, nu.
Majoritatea proprietarilor de pisici trec prin
perioade în care nu mai înțeleg care e cea mai potrivită hrană pentru ele.
Chiar și părerile medicilor veterinari sunt împărțite: unii recomandă carnea
crudă, iar alții o resping categoric.
După mai multe recomandări auzite şi citite, Lori hotărî
sa-i treacă pe ambii pisoi la hrană crudă, naturală - piept și şold de pui.
Un asemenea meniu se spune că ar fi mai
sănătos şi mai ieftin. Lori le pregăti
porții de carne crudă pentru mai multe zile. Cumpără piept și şold de pui, le
tranșă bucăți, apoi le mărunți în blender. După aceasta, împărți carnea în
pungi pentru congelarea produselor alimentare şi o ținu la congelator trei
zile.
Prima oară, Pirat și Baron își goliseră farfuriile
cu carne crudă, iar Lori se bucură. A doua oară însă, niciunul dintre ei nu mai
dori să mănânce carnea crudă. Stăteau în fața lui Lori sprijiniți în coadă și „masau”
podeaua cu labele din față, dându-i de înțeles că vor de mâncare, dar altceva.
Pentru că Lori nu se grăbi să le deschidă un plic cu hrana lor obișnuită sau o
conservă, ambii începură să dea semne de nervozitate: mieunau revoltați.
- Jos dictatura! Vreau plicul meu cu sos bun! se
indignă Pirat.
- Bine, jos dictatura… Vă dau plicuri cu sos. Nu mai
ştiu cum să procedez. Sper tare mult că producătorilor de hrană pentru pisici
chiar le pasă de sănătatea voastră! La urma urmei, şi despre carnea de pui din
comerţ se povestesc multe…
Lori se văzu nevoită să revină la hrana din magazin.
Pisoiașii erau din nou mulțumiți - se obișnuiseră cu gusturile delicioase din
plicuri și conserve, la fel cum oamenii devin dependenți de anumite mâncăruri
datorită gustului lor bun.
Şi Lori îşi dorea ca puiul de Nibelung să rămână la
ea. Doar că îşi făcea griji din ce bani le va procura hrana şi restul de ce
aveau nevoie. După ce plătea facturile, integral sau parţial, le cumpăra de
mâncare în primul rând pisoilor, apoi pentru sine.
Lori se pregătea
să iasă din casă, așa că-l strigă pe Pirat să vină la ușă.
- Dau o fugă până
la magazin, să iau conserve pentru voi și conserve pentru mine. Tu rămâi
stăpânul casei și ai grijă de toate. Revin în 25 de minute.
- În 30! mieună
Pirat.
- De ce în 30?
întrebă surprinsă Lori.
- Te rog să treci
și pe la chioșc şi să cumperi un bilet de loterie, dar cu milioane de lei, aşa
cum mi-ai spus că ne trebuie. Du-te și-l ia!
- Bine, Pirat,
așa voi face!, zâmbi Lori.
Îl ascultă pe
Pirat şi cumpără biletul. Revenind acasă, Lori puse biletul de loterie pe masă,
se așeză pe scaun și se apucă să răzuiască rubricile jocului cu muchia unei
monede.
Pirat sări pe
celălalt scaun, își puse labele din față pe masă și se aplecă și el deasupra
biletului.
- Da, Pirat! Suntem
bogaţi! exclamă Lori. Exact cum ai spus şi eu am crezut: milioane de lei!
Pirat urcă pe
masă și-și lipi capul de fruntea lui Lori, manifestându-şi bucuria:
- Vom avea o
curte a noastră şi Baron rămâne cu noi?
- Cu siguranţă! Ne ajunge pentru visul nostru!
Pirat zâmbi cu toată mutrişoara lui:
- Abia aștept să crească din nou frunzele pe copaci și
să-i arat lui Baron cât de plăcută este viaţa motanilor de pădure!
- Felicitări pentru inspiraţie, Pirat! Sunt de-a
dreptul fericită să am „doi motani de mare altitudine”!
Comentarii
Trimiteți un comentariu